Vine Crăciunul !

Turnuleţele de fildeş se află în renovare după ultimul război. Le ştim, fiecare dintre noi le-a visat nopţi întregi, le vedeam aievea cu ochii deschişi larg şi somnoroşi. Acum aşteptăm să vedem dacă am rezolvat ceva din grămăjoara de puncte şi subpuncte prevăzute în (alta) grămăjoara de petiţii. Între timp continuăm să visăm la toate astea. Cu ochii închişi şi sufletul la gura rece a sobei în care mocnesc a moarte ultimii tăciuni politici. Şi trosniturile s-au domolit până la tăcere. Din când în când, câte un vreasc se apucă să mârâie, însă fără ecou, slab şi nebăgat în seamă.

Cu toate că în viziunile îndrăzneţe de dinainte de alegeri se desluşeau umbre uriaşe de participare, realitatea de "după" a fost crudă ca un sushi. Aşa cum sunt şi au rămas toţi şi toate. Probabil încă se mai foiesc aleşii să-şi găsească locul confortabil şi menirea, ori încă nu s-au dumirit, ori nu le vine să creadă. Poezia discursurilor a ars şi s-a transformat în reziduu. O uitare intelectuală se aşază lin şi discret peste promisiunile imaculate ce, până mai ieri, ne înfundau timpanele de ne era ruşine parcă să recunoaştem că ne-am săturat. Pentru că de îndată ce ni se împlinesc dorinţele tindem să ne pierdem interesul pentru jucăria pe care am folosit-o. O aruncăm într-un cotlon până "data viitoare"...
Acesta este fenomenul care se întinde deasupra României, de-a lungul şi de-a latul, în sus şi-n jos. Dar oamenii sunt preocupaţi cu altceva şi nu mai au timp să se autosesizeze, şi strigă în gura mare: "Vine Crăciunul !"