A fost… Eminescu…

Virgil-Liviu Sabău (reporter "Vorba" Orăştie)

A fost… Eminescu…

      Atunci când plopii îşi flutură coamele în bătaia unui vânt de primăvară-vară şi, de-acolo, de la înălţimea lor, ne privesc superior, cu aer de nemurire, atunci când îţi deschizi paginile galbene, cu flori presate şi urma întipărită galben-aurie, a caietului cu amintiri adolescentine, atunci când lacrima unui fior necunoscut începe să crească nestingherită, cu toate împotrivirile noastre, şi creşte, creşte, creşte, plăcut şi dureros către inimă, atunci când răsare lumina în ochii celor ce ne-au dat viaţă, atunci când ne trezim, dimineaţa, mângâiaţi de strălucirea firavă a soarelui abia răsărit şi ne mirăm de distanţele Universului simţind în stomac un gol cam de mărimea lui… sau aproape atât, atunci când suntem mâhniţi şi ne doare până în străfundul sufletului de cât de lipsiţi de sentimente sunt diriguitorii lumii şi constructorii marilor afaceri, atunci când…

     Sunt o mie de motive să ne gândim la Eminescu. Şi dacă nu o facem zilnic, pierdem ceva din splendoarea vieţii, pierdem cel mai de preţ dar al vieţii: contemplarea a tot ce e frumos a tot ce bun şi cald pe acest pământ. Dacă nu o facem zilnic rămânem plafonaţi, rămânem mai neştiutori, rămânem mai neînsemnaţi în spaţiul dintre noi, simple obiecte ce umplu ceva ce nici măcar nu sunt în stare să înţeleagă; dacă nu reuşim să ne gândim la Eminescu e de înţeles că suntem copleşiţi de micimea sufletelor noastre, că suntem mai puţin vii, mai puţin… oameni.

Să mai vorbim şi de bine

Virgil-Liviu Sabău (reporter "Vorba" Orăştie)

Să mai vorbim şi de bine

 La câte se întâmplă în ţară nu ne-am putea aştepta la nimic bun. Chiar dacă nu se referă la un viitor apropiat, Ministerul Educaţiei ne rezervă ceva mai plăcut pentru anul 2015. Este vorba despre un protocol de colaborare încheiat cu Ministerul pentru Societatea Informaţională şi cu Intel Corporation, protocol ce prevede ca fiecare elev şi fiecare profesor să dispună, în instituţia de învăţământ, de propriul său calculator. Programul ce urmează a fi implementat până în 2015, Învăţământ 1:1 (un copil – un calculator, un profesor – un calculator) presupune identificarea căilor prin care se poate ajunge la acest nivel în şcolile româneşti, iar Intel se angajează să ofere sprijin de specialitate Guvernului pentru îndeplinirea sa.

Virgil-Liviu Sabău - E bine să ştim că se poate şi aşa (VIII) - Din culisele Facebook-ului

Virgil-Liviu Sabău (reporter "Vorba" Orăştie)

E bine să ştim că se poate şi aşa… (VIII)

Din culisele Facebook-ului

      Prin prisma noului – noutăţii, la noi, în România se văd doar greutăţile întâmpinate în a porni o afacere pe cont propriu, mai ales într-un domeniu aflat în stadiul de pionierat. Ideea unei afaceri este privită diferit aici faţă de Europa şi faţă de celălalt continent, cel nord-american. În timp ce unii privesc totul de la înălţimea primului teanc de bani câştigat, alţii fac proiecte financiare pentru un viitor concret, bine sintetizate pe unul, doi sau trei ani,

Bac-ul de altădată

Bac-ul de altădată

de Virgil-Liviu Sabău (reporter "Vorba" Orăştie)

     Zilele acestea se desfăşoară probele examenului de bacalaureat. Pentru majoritatea celor mulţi, bac-ul înseamnă stres. Pentru minoritatea celor puţini, este o confirmare a faptului că n-au mers degeaba la şcoală. Emoţiile încreţesc frunţile elevilor care „nu ştiu tot”, iar cei ce, dimpotrivă, au învăţat, zâmbesc întrebându-se, ce subiecte ar putea cădea şi să nu le ştie. Aşa a fost încă de pe vremea când bacalaureatului îi spunea examen de maturitate.

E bine să ştim că se poate şi aşa… (VII): Medicii, în general

E bine să ştim că se poate şi aşa… (VII)

de Virgil-Liviu Sabău (reporter "Vorba" Orăştie)

Medicii, în general

     Medicii au fost priviţi dintotdeauna cu suspiciune atunci când, din varii motive, au eşuat în obținerea unor rezultate bune. Aşa zicem noi, nespecialiştii, când cineva autorizat într-un domeniu, nu ajunge la ceea ce ne aşteptam de la el: „Nu ştie nimic !”. E prea mult spus, dar nimeni nu se gândeşte la asta, mai ales dacă este vorba despre un medic ce nu reuşeşte să salveze viaţa cuiva, şi are simţul raţiunii îndurerat de pierderea suferită.

     Există, de asemenea, cazuri în care pacienţii „se tratează” singuri, fără a mai apela la medicul de familie. Pe de o parte noile proceduri favorizează astfel de practici, pe de altă parte ignoranţa celor care n-au avut parte de prea multă şcoală minimizează, în gândirea lor, riscurile la care se expun. E

Legea zilierilor

Legislaţie

Legea zilierilor

de Virgil-Liviu Sabău, reporter

     La sfârşitul lunii martie 2011, Camera Deputaţilor a adoptat varianta finală a Legii zilierilor. Cu toate că legile nu se prea respectă atunci când e vorba de drepturile angajaţilor, se aplică foarte drastic atunci când aceştia nu respectă acea parte a contractului care se referă la datoriile şi obligaţiile lor. De obicei angajatorii abuzează de angajaţi pentru că ori nu-şi cunosc suficient de bine drepturile prevăzute prin lege, ori nu au suficient curaj pentru a-şi susţine punctul de vedere în faţa patronului.

     Pentru că a venit vara, sezonul muncilor agricole pentru zilieri, ne-am gândit că nu ar fi rău să-i informăm pe doritorii din Orăştie despre prevederile acestei legi. Am selectat cele mai importante dispoziţii ale Legii nr.52 / 2011 privind exercitarea unor munci cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri:

Atac la turism tratat cu calmul englezesc

de Virgil-Liviu Sabău, reporter

Atac la turism tratat cu calmul englezesc

Câine spânzurat, naţiune condamnată

     Persecuţii de tot felul ne pândesc, ascunse în cele mai neaşteptate colţuri ale lumii. De câteva zile pe EVZ.ro – pagina oficială de internet a binecunoscutului ziar „Evenimentul Zilei” – mi-a atras atenţia o ştire năucitoare. Cică două englezoaice frustrate de-o imagine venită din România încearcă să boicoteze nici mai mult, nici mai puţin, tot turismul românesc. Mălin Mot ne spune acolo că Lucinda Hare şi Jackie Short sunt scandalizate de faptul că, în România, autorităţile sunt pasive faţă de tratamentele violente aplicate câinilor. Bâtrânicile din ţara „calmului englezesc” au văzut, probabil pe internet, cazul unui câine „spânzurat de un copac şi lăsat să moară după ce a fost lovit cu brutalitate în zona capului.” Drept urmare, cele două lady şi-au anulat vacanţa plănuită în România şi au

E bine să ştim că se poate şi aşa… (VI): Ameninţări globale

E bine să ştim că se poate şi aşa… (VI)

de Virgil-Liviu Sabău

Ameninţări globale

     La nivel planetar există o mulţime de motive bine întemeiate de îngrijorare pentru viitorul planetei-mamă – Terra. Aceasta este influenţată definitiv de evoluţia şi dezvoltarea societăţii din care facem parte şi noi. O conduită iresponsabilă poate avea efecte negative începând cu viitorul imediat sau abia după o perioadă de câteva secole dar, în mod sigur, planeta noastră va avea de suferit. Luată separat, fiecare entitate umană împreună cu comportamentul său are o valoare neglijabilă în raport cu populaţia Pământului, însă tendinţele de asociere bazată pe diverse criterii induce creşterea îngrijorătoare a temerilor că generaţiile ce ne vor urma la distanţă, ne vor acuza de distrugerea mediului şi de degradarea condiţiilor lor de viaţă.

Studiile şi sondajele realizate de-a lungul timpului demonstrează că, în general, oamenii nu sunt preocupaţi de viitorul planetei. Crizele economice şi nivelul cultural relativ scăzut sunt principalele cauze ale acestei realităţi şi valabile nu numai în România. Grija zilei de mâine, în condiţiile nesiguranţei financiare şi materiale care ne bântuie gândul zi şi noapte, este mai importantă decât orice altceva. Iar cultura n-a avut perioade de dezvoltare decât în contextul

Cei şapte ani de-acasă

     Peste tot auzi sintagma „Copiii de azi sunt mai deştepţi decât am fost noi odată !”. E doar o constatare rezultată dintr-o analiză superficială a copiilor mici, dar a fost luată în calcul atunci când Ministerul Educaţiei a lansat ideea de-a începe învăţământul de la vârsta de cinci ani.

     Diferenţa dintre generaţii se face, în primul rând, de „jucăriile” cu care îşi umplu copiii timpul. Acum, în loc de jucăriile clasice, copiii cer în mod firesc telefonul, tableta, laptopul sau calculatorul pentru joacă. Din comoditate, părinţii satisfac această cerere,