Virgil-Liviu Sabău - E bine să ştim că se poate şi aşa (VIII) - Din culisele Facebook-ului

Virgil-Liviu Sabău (reporter "Vorba" Orăştie)

E bine să ştim că se poate şi aşa… (VIII)

Din culisele Facebook-ului

      Prin prisma noului – noutăţii, la noi, în România se văd doar greutăţile întâmpinate în a porni o afacere pe cont propriu, mai ales într-un domeniu aflat în stadiul de pionierat. Ideea unei afaceri este privită diferit aici faţă de Europa şi faţă de celălalt continent, cel nord-american. În timp ce unii privesc totul de la înălţimea primului teanc de bani câştigat, alţii fac proiecte financiare pentru un viitor concret, bine sintetizate pe unul, doi sau trei ani,

iar ceilalţi sunt siguri că vor face bani mai încolo, după ce povestea prinde priză la public şi au dovada unei pieţe de desfacere deja câştigate. Având în vedere principiile fiecăruia nu putem să nu ne dăm şi să nu le dăm dreptate.

Amurgul înseamnă un nou răsărit

     Probabil puţini sunt cei care ştiu că în România se nasc jocurile oferite pe Facebook. Aflat în zilele decăderii, Farmville, jocul celebru jucat prin birouri de funcţionarii cu mai puţină, să zicem „dăruire” faţă de slujba lor, dar şi de alte câteva milioane de jucători împrăştiaţi în toată lumea, a cedat locul de cinste jocurilor dedicate telefoanelor inteligente. Părerea generală este că a încerca noutăţi într-un domeniu deja apus e o „curată nebunie”. Şi totuşi, câţiva antreprenori tineri români s-au aventurat în această poveste, reuşind să îmbine toate cele trei principii de mai sus şi să câştige suficient de mult ca să poată merge mai departe.

Cu toate că nu sunt adeptul cazurilor singulare, la acesta voi face referire din punct de vedere al competenţei, al seriozităţii, imaginaţiei şi, nu în ultimul rând, al curajului.

Proiectul născut din nimic

     În 2011 se năştea un nume care avea să devină – acum – un dezvoltator al jocurilor pentru reţeaua de socializare a lui Mark Zuckerberg: Mavenhut. Avându-l ca punct de plecare pe Bobby Voicu (marketing şi finanţe), completat de doi foşti colegi de la jocul on-line eRepublik, Cristian Badea (design şi product management), respectiv pe Elvis Apostol (programare), Mavenhut s-a conturat şi s-a dezvoltat în Irlanda, unde Bobby Voicu fusese invitat. Acolo, fără nici o idee nouă şi fără nici un proiect pe care să se bazeze, a apărut noul joc Solitaire, primul proiect Mavenhut. Jocul provine din varianta clasică a celebrului joc cu acelaşi nume, cel care se găseşte pe toate calculatoarele noastre cu Windows XP, doar că a fost adaptat jocului în doi on-line.

Visele prind contur şi culoare

     Sursa mea de informare (businessmagazin.ro) spune că în prima săptămână după publicarea acestui joc pe Facebook, a fost accesat de peste 1.000 de oameni, urmând ca în următoarele săptămâni numărul jucătorilor să crească la 17.000. Era doar perioada de început, perioada de aşteptare a investitorilor, imediat după prezentarea jocului în cadrul acceleratorului de business. Deşi cei trei se aşteptau ca telefoanele să sune încontinuu, abia a doua zi au primit două oferte concrete, iar alegerea lor a fost să mai aştepte încă.

Problema este că din Mavenhut s-au vândut două titluri principale, iar unul dintre acestea este Facebook. Restul participanţilor sunt minoritari, inclusiv cei trei antreprenori care au iniţiat proiectul. Dar, cum Mavenhut s-a dezvoltat adăugând la Solitaire Arena încă un joc, Mahjong Arena, iar de la trei, numărul persoanelor din echipă a crescut la şapte, aşteptările sunt foarte mari. Cu toate că antreprenorii nu s-au axat neapărat pe publicitate, cifrele care determină valoarea afacerii sunt, şi ele foarte competitive. Dar deocamdată ei caută investitori. Şi îi găsesc, chiar dacă nu cu foarte mulţi bani, dar cumulate, rezultatele sunt demne de luat în seamă.

Concluzii de specialist

„Majoritatea antreprenorilor din România nu prea susţin prezentări, nu neapărat pentru că nu au cui, ci pentru că le este jenă şi nu prea sunt capabili să primească o critică pe care să o considere constructivă” declară Bobby Voicu. Oare să aibă dreptate ? Din realizările sale de până acum se pare că da. Şi, cred eu, e bine să ştim că se poate şi aşa…

Dacă sunteţi amatori de Solitaire, căutaţi-l pe Facebook. Eu l-am jucat - fără să mă abonez şi fără să cumpăr facilităţi speciale, toate astea, bineînţeles, contracost – şi mi-a plăcut. Regulile sunt foarte simple, iar interfaţa intuitivă şi simpatică.

Orăştie, la 15 iunie 2013