 |
| Târgovişte, statuia lui Mihai Viteazul |
Toată lumea, cred, a văzut, măcar o dată-n viaţă, un film american sau italian despre supremaţia bandelor mafiote asupra unui teritoriu. Lupta dintre gangsterii rivali se duce, în film, din mai multe puncte de vedere: politic, violent, pe stradă dar, întotdeauna, există şi o luptă psihologică, un război de catifea, în care cel ce cedează primul nu este învingător, ci învins, adică ucis. Cuvântul „ucis” nu înseamnă aici ceea ce înţelegem noi prin moarte fizică, înseamnă mai degrabă „terminat” în cariera sa, compromis, fără viitor.
Având în vedere cele spuse mai sus, altfel vedem lupta dintre justiţie şi răufăcători pentru că, de obicei, justiţia nu câştigă fiindcă este puternică, ci fiindcă răufăcătorul prins şi pedepsit, a fost mai slab decât un alt răufăcător care l-a învins şi, confecţionându-i intenţionat un flagrant, l-a pedepsit. În astfel de cazuri morala este că meritul nu aparţine întotdeauna învingătorului.
