E bine să ştim că se poate şi aşa… (II)

Târgovişte, statuia lui Mihai Viteazul

   Toată lumea, cred, a văzut, măcar o dată-n viaţă, un film american sau italian despre supremaţia bandelor mafiote asupra unui teritoriu. Lupta dintre gangsterii rivali se duce, în film, din mai multe puncte de vedere: politic, violent, pe stradă dar, întotdeauna, există şi o luptă psihologică, un război de catifea, în care cel ce cedează primul nu este învingător, ci învins, adică ucis. Cuvântul „ucis” nu înseamnă aici ceea ce înţelegem noi prin moarte fizică, înseamnă mai degrabă „terminat” în cariera sa, compromis, fără viitor.

   Având în vedere cele spuse mai sus, altfel vedem lupta dintre justiţie şi răufăcători pentru că, de obicei, justiţia nu câştigă fiindcă este puternică, ci fiindcă răufăcătorul prins şi pedepsit, a fost mai slab decât un alt răufăcător care l-a învins şi, confecţionându-i intenţionat un flagrant, l-a pedepsit. În astfel de cazuri morala este că meritul nu aparţine întotdeauna învingătorului.

   Practic, şi în România se întâmplă aşa ceva, deşi acest scenariu pare a fi o ficţiune: primarul din Târgovişte a fost condamnat la trei ani de închisoare. Prima reacţie a românului cu bun-simţ ar fi să exclame, mulţumit: „Bravo, uite că, până la urmă, hoţii sunt prinşi, uite că triumfă dreptatea !”. Dar, oare, acesta este adevărul ?

Ca să nu intrăm în amănunte legislative – un cadru pe care, oricum, nu-l stăpânim suficient – care să ne distragă atenţia, în România s-a ajuns la mentalitatea că indiferent cât de „cinstit” ar fi un politician – senator, deputat sau primar – este implicat, cu sau fără voia sa, în afaceri infracţionale, prin mituire sau şantaj. În particular, cazul primarului din Târgovişte, preluat de pe Mediafax.ro, este unul banal. Obiectul infracţiunii comise de el a fost achiziţionarea de echipamente pentru locuri de joacă la suprapreţ, ceea ce, zic eu, e interpretabil. Suma prejudiciului (399.832 lei), pentru Primăria unui municipiu cu 99.000 de locuitori şi un buget de 25 de miliarde lei vechi, pare a fi mai mult un pretext. În oraşele mari din România primarii au furat sume mult, mult mai masive fără a fi condamnaţi. De aceea cazul lui Gabriel Boriga, primarul din Târgovişte, este suspect.

   Se poate să fi avut duşmani; judecând prin prisma recentelor conflicte dintre primar şi consilierii USL, acest lucru devine o certitudine. Ei bine, mă întreb dacă nu cumva aceştia din urmă n-au avut nici un amestec în condamnarea primarului. Ba mai mult, mă gândesc la ceva oferte mai tentante pe care le-au pierdut consilierii din cauza primarului încăpăţânat. Şi atunci începe să se clarifice toată afacerea.

  Dar, dincolo de aparenţe, citim printre rânduri semnificaţia evenimentului juridic şi social. Se poate ca justiţia să câştige. Câteodată. Mai precis, atunci când vor ei. Poate că momentan nu ne-ajută cu nimic să ştim aşa ceva. Însă nu se ştie niciodată când….

Virgil-Liviu Sabău