Gigi Becali |
Isteţ şi nu prea, dar tare-n clanţă de obicei, Gigi
Becali a lăsat-o mai moale. Mintea sa sclipitoare s-a dovedit a fi doar o
aparenţă; în umbra multiplelor afaceri din fotbal, a afacerilor cu terenuri şi
mai ştiu eu din ce domenii, figura omului politic, a personajului corect,
băgăreţ şi curajos a pălit şi, până la urmă adevărul a ieşit la iveală.
Condamnarea sa o dovedeşte şi nu lasă urme de îndoială.
La un moment dat, cam pe la începuturile carierei sale de
patron al echipei preferate de fotbal – Steaua – mi se părea că Gigi Becali
este o apariţie apocaliptică atunci când şi acolo unde era mai multă nevoie. E
adevărat că forma sa de exprimare era rudimentară şi că asta ar fi trebuit să
dea de gândit, dar făcea un lucru bun, iar actele sale de caritate au fost
praful aruncat în ochii naţiunii. La umbra lor, individul îşi vedea liniştit de
treburile murdare şi, chiar dacă intrase de câteva ori sub reflectorul legii,
dezinvoltura cu care se apăra şi inocenţa afişată nonşalant în faţa camerelor
de luat vederi la interviurile televizate, ne-au făcut să-l credem.