E bine să ştim că se poate şi aşa… (VI): Ameninţări globale

E bine să ştim că se poate şi aşa… (VI)

de Virgil-Liviu Sabău

Ameninţări globale

     La nivel planetar există o mulţime de motive bine întemeiate de îngrijorare pentru viitorul planetei-mamă – Terra. Aceasta este influenţată definitiv de evoluţia şi dezvoltarea societăţii din care facem parte şi noi. O conduită iresponsabilă poate avea efecte negative începând cu viitorul imediat sau abia după o perioadă de câteva secole dar, în mod sigur, planeta noastră va avea de suferit. Luată separat, fiecare entitate umană împreună cu comportamentul său are o valoare neglijabilă în raport cu populaţia Pământului, însă tendinţele de asociere bazată pe diverse criterii induce creşterea îngrijorătoare a temerilor că generaţiile ce ne vor urma la distanţă, ne vor acuza de distrugerea mediului şi de degradarea condiţiilor lor de viaţă.

Studiile şi sondajele realizate de-a lungul timpului demonstrează că, în general, oamenii nu sunt preocupaţi de viitorul planetei. Crizele economice şi nivelul cultural relativ scăzut sunt principalele cauze ale acestei realităţi şi valabile nu numai în România. Grija zilei de mâine, în condiţiile nesiguranţei financiare şi materiale care ne bântuie gândul zi şi noapte, este mai importantă decât orice altceva. Iar cultura n-a avut perioade de dezvoltare decât în contextul
stabilităţii economice. E greu să-i pretinzi cuiva căruia nu-i ajunge de la o lună la alta leafa câştigată în opt, zece sau mai multe ore pe zi, să-şi facă timp şi pentru activităţi culturale sau să cumpere o carte.

    Nici toţi oamenii de ştiinţă nu includ viitorul planetei în agenda de lucru. Diversitatea domeniilor şi ineficienţa instituţiilor care ar trebui să centralizeze rezultatele cercetătorilor şi să-i coordoneze minimizează şi mai mult impactul ameninţărilor globale asupra societăţii. Importanţa lor e eclipsată în primul rând de interesele companiilor care exploatează resurse de energie poluante – gaze naturale, ţiţei, minereuri radioactive – şi care îşi împrăştie reziduurile de producţie în toată lumea, cu toate că trec cu brio de testele ecologice.

      Un factor răspunzător pentru această stare de fapt este fenomenul de a nu reacţiona decât în faţa pericolului eminent. Abia atunci se conştientizează apropierea momentului declanşării, ceea ce generează, inevitabil, panica generală. Astfel se ajunge la alt factor decident în necunoaşterea ameninţărilor globale, şi anume încercarea de-a elimina panica prin ocolirea publicităţii.

     Există mistere pe care ştiinţa n-a reuşit să le elucideze încă, întrebări fără răspuns. Zilnic se descoperă câte ceva ce-ar putea schimba viitorul, dar descoperirile n-ar trebui să se facă publice decât în faza finală. Din păcate, goana după informaţie şi ignoranţa mass-mediei ne oferă înainte de vreme imaginea stâlcită sau chiar strivită a noutăţii, punând-o la dispoziţia oricui. Chiar şi a celor rău-intenţionaţi care o pot transforma, repet, din păcate, în armă şi pot provoca războaie. E bine să ştim şi asta…

Orăştie, la 2 iunie 2013