E bine să ştim că se poate şi aşa… (VII): Medicii, în general

E bine să ştim că se poate şi aşa… (VII)

de Virgil-Liviu Sabău (reporter "Vorba" Orăştie)

Medicii, în general

     Medicii au fost priviţi dintotdeauna cu suspiciune atunci când, din varii motive, au eşuat în obținerea unor rezultate bune. Aşa zicem noi, nespecialiştii, când cineva autorizat într-un domeniu, nu ajunge la ceea ce ne aşteptam de la el: „Nu ştie nimic !”. E prea mult spus, dar nimeni nu se gândeşte la asta, mai ales dacă este vorba despre un medic ce nu reuşeşte să salveze viaţa cuiva, şi are simţul raţiunii îndurerat de pierderea suferită.

     Există, de asemenea, cazuri în care pacienţii „se tratează” singuri, fără a mai apela la medicul de familie. Pe de o parte noile proceduri favorizează astfel de practici, pe de altă parte ignoranţa celor care n-au avut parte de prea multă şcoală minimizează, în gândirea lor, riscurile la care se expun. E
vorba de sănătatea noastră şi totuşi, de cele mai multe ori mergem la medic abia în ultima clipă, atunci când posibilităţile de tratament ale bolii sunt reduse şi, mai mult, nici nu respectăm strict tratamentul prescris ori, din momentul în care nu ne mai doare nimic, renunţăm la un regim de hrană şi de viaţă pe care ar trebui să-l mai ţinem un timp.

     Printre ultimele subiecte care preocupă mass-media românească se regăseşte şi aceea a vaccinului obligatoriu la copii. Se evocă o mulţime de motive pro şi contra obligativităţii vaccinului, dar şi motive care susţin sau nu vaccinul ca formă de prevenire a unor boli.

Medicii sunt persoanele care se au studiat medicina şi se ocupă de sănătatea fizică a organismului uman. Prin diploma cu care au fost investiţi şi anii de studiu, ei au dobândit cunoştinţe aprofundate într-unul din domeniile medicinii. Aceste cunoştinţe ne servesc drept călăuză nouă, celorlalţi, pentru a ne feri de boli sau pentru a ne trata atunci când suntem deja bolnavi. Ei sunt cei care ar trebui să decidă ce vaccin, cui poate fi administrat şi cui. Nu văd ce mare factor de decizie în această privinţă pot avea părinţii copiilor cărora li se administrează vaccinurile.

     Fireşte, perfecţiunea nu există în lumea noastră. Se întâmplă să existe medici care nu îşi fac foarte bine meseria, există cazuri în care nu au la dispoziţie medicamentele sau instrumentarul necesar, există cazuri în care timpul nu le permite să ia decizia corectă, există părinţi care nu respectă recomandările medicilor… În cele din urmă chiar şi medicii, cu toată răspunderea care apasă pe umerii lor, rămân oameni şi supuşi greşelilor… Dar există şi medici care au salvat vieţi, medici care au rămas zi şi noapte la căpătâiul câte unui pacient ce se zbătea între viaţă şi moarte, oameni ce şi-au sacrificat vieţile personale pentru a putea ajuta. Nu degeaba la terminarea facultăţii, studenţii prestează „Jurământul lui Hippocrate” care îi plasează pe viitorii medici într-o categorie specială a societăţii.

În campania mass-media referitoare la vaccin sunt multe lucruri nelalocul lor. De pildă părinţii copiilor vaccinaţi. Ştiu că este o suferinţă imensă să-ţi pierzi copilul, dar, ca părinte, nu eşti medic. Ţi se explică motivul şi, dacă şi cu cât înţelegi, nu este treaba ta de-a hotărî dacă vaccinul e bun sau nu.

     Situaţia în care ne aflăm mi se pare cel puţin ilară, dacă nu penibilă. La fel ca în Parlament, în cazul vaccinului şi a obligativităţii vaccinării copiilor, mass-media face o eroare care constă în atribuirea deciziilor – cu atât mai mult în domeniul sănătăţii – persoanelor care nu sunt competente. Aşa se trezesc medicii că li se limitează activitatea, li se leagă mâinile şi sunt puşi în situaţia de-a privi neputincioşi cum le moare pacientul pe masa de operaţie fiindcă, din punct de vedere legal, le este interzis să facă exact ceea ce ar salva viaţa pacientului.

Similar, în învăţământul românesc s-a aplicat aceeaşi tactică: dascălilor li s-au limitat drepturile astfel încât, legal, nu mai pot nici măcar să se apere de elevii recalcitranţi, başca să-i mai şi educe.

     Ideea este că medicii trebuie să-şi facă singuri legile , profesorii şi celelalte categorii, la fel. Este ca şi cum am pune un arhitect să facă o operaţie pe cord deschis. E bine să se ştie…

Orăştie, la 10 iunie 2013