Între brad "natural" şi brad "artificial" este o dispută care a început o dată cu descoperirea bradului sintetic şi care va termina în momentul în care va dispărea ori se va interzice legal utilizarea bradului viu. Ştiu că în momentul de faţă o asemenea măsură - de interzicere a bradului-brad de Crăciun - poate părea deplasată, abuzivă, o sfidare la adresa culturii româneşti, a obiceiurilor noastre, a folclorului şi a tot ce înseamnă spirit de Crăciun. Dar dacă privim la nivel macro - naţional - prin prisma populaţiei raportată la suprafaţa împădurită cu brad, dacă ţinem cont că pentru un brad de Crăciun se sacrifică numai puieţii, şi de ritmul în care se refac aceştia descoperim că vom rămâne fără... brazi. Nu sunt ceea ce se numeşte un susţinător al ecologismului, nici nu lucrez în domeniul silvic şi nici nu am studii de specialitate, dar rezultatul îmi apare limpede ca apa de munte şi fără nici o îndoială.
Dintotdeauna au existat braconieri şi întotdeauna va fi măcar unul, nu de sămânţă, ci ca să nu se piardă criteriul de apreciere. Nu se pune problema de-a stârpi braconajul ci de a-l controla şi menţine în cote acceptabile. Îmi place să merg pe munte şi ştiu că ţara asta, România, are resurse de frumuseţe naturală incomensurabile şi faţă de care suntem indiferenţi, prin atitudinea pe care-o adoptăm şi prin preţuirea arătată acesteia; mă refer la legislaţia existentă şi la aplicabilitatea ei, la cât de interpretabilă este şi simplitatea labirintului prin care se poate ajunge la evitarea sa.
Ştiu, şi în proporţie de 10 % dau dreptate celor care susţin continuitatea obiceiurilor de Crăciun. Numai că nu pot să nu mă întreb ce se va întâmpla atunci când, poate din cu totul şi cu totul alte motive, specia numită "brad" va dispărea din flora României ? Cum ne vom motiva eşecul ? Ca specie umană nimeni nu ne va trage la răspundere, dar este vorba despre pierdere. Este vorba despre regenerarea oxigenului, despre menţinerea echilibrului în natură - echilibru deja afectat de fumul furnalelor, de accidentele biologice şi despre multe alte elemente distrugătoare - şi de efectele pe care le vom resimţi. Şi privind din punctul de vedere al speciei umane, putem spune că natura va avea grijă să ne adapteze vieţii rezultate, indivizii puternici şi sănătoşi ai speciei vor supravieţui dezastrului.
Mai este o săptămână şi Moş Crăciun va aluneca lin într-o noapte pe hornul casei pentru a face cadouri celor mari şi celor mici, fetiţe şi băieţei frumoşi sau nu, cuminţi sau... nu, să fim serioşi, cuminţenia n-a fost niciodată un motiv pentru care să primim sau să nu primim cadouri, sau ce fel de cadouri primim de la Moşul ! Şi, odată ce-a ajuns jos, în faţa brăduţului artificial împodobit, sunt în stare să pun pariu pe ce vreţi voi că nu se va duce înapoi cu tolba plină, fără să şi-o deşerte jos, sub braţele de plastic ale bradului. Va ofta, fireşte, nostalgic şi şugubăţ, va ridica din umeri, parcă vrând să spună: "Asta e problema ? Nu-i nimic. Intenţia contează..."
Într-adevăr, printre altele, spiritul Crăciunului înseamnă şi miros de brad proaspăt, dar, altfel spus, bradul este un simbol. Contează ideea. Contează darurile şi iniţiativa, bunătatea, belşugul, veselia. Sărbători fericite !
Virgil-Liviu Sabău
Orăştie
