E bine să ştim că se poate şi aşa… (II)

Târgovişte, statuia lui Mihai Viteazul

   Toată lumea, cred, a văzut, măcar o dată-n viaţă, un film american sau italian despre supremaţia bandelor mafiote asupra unui teritoriu. Lupta dintre gangsterii rivali se duce, în film, din mai multe puncte de vedere: politic, violent, pe stradă dar, întotdeauna, există şi o luptă psihologică, un război de catifea, în care cel ce cedează primul nu este învingător, ci învins, adică ucis. Cuvântul „ucis” nu înseamnă aici ceea ce înţelegem noi prin moarte fizică, înseamnă mai degrabă „terminat” în cariera sa, compromis, fără viitor.

   Având în vedere cele spuse mai sus, altfel vedem lupta dintre justiţie şi răufăcători pentru că, de obicei, justiţia nu câştigă fiindcă este puternică, ci fiindcă răufăcătorul prins şi pedepsit, a fost mai slab decât un alt răufăcător care l-a învins şi, confecţionându-i intenţionat un flagrant, l-a pedepsit. În astfel de cazuri morala este că meritul nu aparţine întotdeauna învingătorului.

E bine să ştim că se poate şi aşa… (I)

   Cu toate asigurările vehiculate în ultimul timp pe la televiziuni cum că România se află pe drumul cel bun în materie de economie, rămân în continuare sceptic. În primul rând pentru că, asemenea majorităţii românilor, mi-am pierdut încrederea în şeful statului astfel încât dacă, prin absurd vorbind, ar apărea într-o bună zi pe un post de televiziune şi ar spune că unu şi cu unu fac doi, l-aş bănui de înşelătorie. În al doilea rând pentru că aici, în Orăştie, chiar dacă jumătate de ţară ar merge bine, noi tot am merge dinspre rău spre mai rău (legile lui Murphy).

Despre Jocurile Olimpice şi miniaturile lor

   Trăim sub semnul transformării şi ar fi fost bine dacă acest lucru s-ar limita numai în sensul de la "bine" la "MAI bine". Din păcate, printre efectele importante ale transformărilor de care are parte lumea - la propriu şi la figurat - stă la loc de cinste devalorizarea unor evenimente tradiţionale care odinioară reprezentau un record ce, odată atins, avea să intre în istorie.

Schimbarea culorii de corectare a lucrărilor

Bestia care strică rădăcinile învăţământului românesc

   În ultimii ani am asistat neputincioşi la distrugerea voită a învăţământului nostru. Acum aflăm cu stupoare că d-aia avem rezultate proaste şi foarte proaste la lucrări de control, teze şi bacalaureat, că elevi se sperie de culoarea roşie. Nu pot să zic decât că "idiotul" (cel ce-a avut ideea asta strălucită) se poate să fi fost taur şi că, elev fiind, s-a simţit vizibil deranjat de culoarea roşie a corecturilor din lucrările scrise pe care le-a dat.

   Nu există o explicaţie mai plauzibilă pentru această hotărâre stupidă decât că indivizii de elevi au devenit deosebit de sensibili la culoarea roşie a pixului dim mâna profesorului, ceea ce-i duce, inevitabil, la blocarea minţii şi ruginirea memoriei,

Oamenii-s bătuţi de soartă înc-o dată, că se poartă !

   Aflu cu stupoare - nu contează de unde, sursă sigură - că persoanele cu venituri mici din judeţul Hunedoara nu vor mai primi făină şi ulei de la Uniunea Europeană. Motivul ? Nerespectarea obligaţiilor contractuale ale firmei VI EM Corporation EOOD din Bulgaria, firma fiind câştigătoarea licitaţiei pentru furnizarea acestor produse. Vestea este neplăcută din două mari şi late motive: primul, fireşte, e acela că sărmanii pensionari cu venitul mic şi foarte mic iar au fost marginalizaţi, aşa cum ne-au obişnuit şi cum i-a obişnuit autorităţile în ultimii douăzeci de ani, şi al doilea - faptul că licitaţia pentru banii de la U.E. a fost câştigată de o firmă, obscură pentru noi, din străinătate.

Artera timpului: Privire asupra învăţământului

Artera timpului: Privire asupra învăţământului

Privire asupra învăţământului

   Am spus mai demult că nimic nu poate să mă mai mire pe lumea asta. Şi pentru o vreme, chiar aşa a şi fost. Nu mă mai putea mira mai nimic. Însă constat că la nivel parlamentar există un munte de prostie, de prost-gust şi lipsă de bun-simţ. E cazul unei ordonanţe (deocamdată) dată de ministrul învăţământului în urmă cu puţin timp, şi care se referă la educatori şi învăţători - aceea de-a termina, în termen de şase ani o facultate.    Nu se precizează ce fel de facultate, în ce domeniu - atât, e musai să ai facultate pentru ca să "educi" preşcolarii şi şcolarii. Pentru o mai bună înţelegere a absurdităţii acestei ordonanţe, trebuie precizat că, până acum, pentru a deveni educator (sau educatoare - la grădiniţă, aşa cum eram obişnuiţi şi aşa cum ne-am născut) sau învăţător, era suficient să fii absolvent al unui Institut Pedagogic, posesor al Diplomei de absolvire şi al Certificatului care te califica direct în această meserie prea puţin apreciată şi foarte puţin preţuită.

În ziarul "Hunedoara mea" jurnalistul Mihai Radic ne spune: