Vine Crăciunul !

Turnuleţele de fildeş se află în renovare după ultimul război. Le ştim, fiecare dintre noi le-a visat nopţi întregi, le vedeam aievea cu ochii deschişi larg şi somnoroşi. Acum aşteptăm să vedem dacă am rezolvat ceva din grămăjoara de puncte şi subpuncte prevăzute în (alta) grămăjoara de petiţii. Între timp continuăm să visăm la toate astea. Cu ochii închişi şi sufletul la gura rece a sobei în care mocnesc a moarte ultimii tăciuni politici. Şi trosniturile s-au domolit până la tăcere. Din când în când, câte un vreasc se apucă să mârâie, însă fără ecou, slab şi nebăgat în seamă.

46 de ani de la moartea lui Walt Disney

 Walter Elias Disney (n. 5 decembrie, 1901 - d. 15 decembrie, 1966) a fost un regizor, producător, animator, scenarist și antreprenor american , câștigător de 22 de ori al premiilor Oscar. Numele său este unul comun în orice casă americană și este cunoscut chiar și în rândul copiilor.
El a fost fiul Florei și al lui Elias Disney și a avut trei frați și o surioară. Fiind co-fondator (alături de fratele său, Roy O. Disney) al studioului Walt Disney Productions, Walt a devenit unul din cei mai cunoscuți producători de film din lume. Compania sa, cunoscută acum sub numele de The Walt Disney Company, are venituri anuale de peste 30 de miliarde de dolari.

Achim Nica s-a stins din viaţă

Achim Nica (1930-2012)

          Vineri dimineaţă (23 noiembrie 2012), la ora 6:00 încă un artist a părăsit această lume. Interpret cu precădere al doinelor bănăţene, mesager al cântecului popular bănăţean, Achim Nica ar fi împlinit 83 de ani în 20 ianuarie.
          Diagnosticat fiind cu cancer - boală necruţătoare - având ca antecedent o operaţie chirurgicală pe cord, Achim Nica s-a stins la Spitalul din Caransebeş fără ca medicii să mai poată interveni.

Alegeri, alegeri…

În loc de mire vedem CLASA POLITICĂ şi în locul miresei însuşi POPORUL.

Ca la fiecare alegeri, ne pomenim mereu în aceeaşi situaţie: nu ştim cu cine să mergem, cui să-i acordăm încrederea, toţi candidaţii par nişte mieluşei, drăgălaşi şi cuminţi, ne încântă cu promisiunile lor, şi avem momente în care ne lăsăm duşi de vrăjile discursurilor ca de valurile mării pe litoral. Apar dileme, puncte de vedere, facem scenarii frumoase sau, dimpotrivă, de coşmar, discutăm în contradictoriu până la ceartă şi scandal şi, când să ajungem la un rezultat acceptabil, vine altcineva cu un nou argument “tare” şi ne dă iar peste cap. Fiecare ar vrea să împace şi capra şi varza, adică să voteze cu acela care care corespunde cel mai mult cu imaginea politicianului ideal, politician care, evident, nu există.

Aşa a fost şi la alegerile trecute, aşa a fost şi la alegerile dinaintea lor şi cred că aşa a fost dintotdeauna. Mai frecvent am mers pe ideea că, dacă alegem pe un altul – ăsta va veni flămând şi fură şi ce-a mai rămas moştenire de la predecesorii săi – mai bine să-l lăsăm încă un mandat tot pe actualul ! Din experienţa acumulată de elector de-a lungul timpului această judecată s-a dovedit a fi eronată.
Păi chiar e dificil dacă stai să te gândeşti că electoratul nu are cum şi nici de unde să-i cunoască pe candidaţi; În acceptul poporului candidaţii sunt persoanele împinse în faţă de formaţiunile politice. Candidaţii independenţi, de obicei sunt oameni hotărâţi, gata să facă sacrificii, oameni de afaceri prosperi (…), inteligenţi, credibili, titraţi, etc. Asta până să ajungă acolo, sus, la căldurică. Odată ce se văd în poziţii strategice şi conştientizează cât de mult ar putea câştiga pe lângă indemnizaţiile aferente, nu rezistă tentaţiilor. Cedează, aşa cum cedează copiii când văd dulciuri.
Şi-atunci, ce e de făcut ? Cum ar trebui să procedăm pentru a găsi persoana potrivită pentru a ne reprezenta în cel mai înalt for al ţării ?
Mai mult ca niciodată înclin să cred că politica nu este altceva decât un joc de loz în plic, o tombolă în care nu contează criteriile pe care te bazezi, ci hazardul. Alegerile şi căsătoria se aseamănă între ele şi, amîndouă cu loteria. Ai noroc, ai câştigat. N-ai noroc, mai încerci. Sau ca la promoţii.