Despre Jocurile Olimpice şi miniaturile lor

   Trăim sub semnul transformării şi ar fi fost bine dacă acest lucru s-ar limita numai în sensul de la "bine" la "MAI bine". Din păcate, printre efectele importante ale transformărilor de care are parte lumea - la propriu şi la figurat - stă la loc de cinste devalorizarea unor evenimente tradiţionale care odinioară reprezentau un record ce, odată atins, avea să intre în istorie.

Schimbarea culorii de corectare a lucrărilor

Bestia care strică rădăcinile învăţământului românesc

   În ultimii ani am asistat neputincioşi la distrugerea voită a învăţământului nostru. Acum aflăm cu stupoare că d-aia avem rezultate proaste şi foarte proaste la lucrări de control, teze şi bacalaureat, că elevi se sperie de culoarea roşie. Nu pot să zic decât că "idiotul" (cel ce-a avut ideea asta strălucită) se poate să fi fost taur şi că, elev fiind, s-a simţit vizibil deranjat de culoarea roşie a corecturilor din lucrările scrise pe care le-a dat.

   Nu există o explicaţie mai plauzibilă pentru această hotărâre stupidă decât că indivizii de elevi au devenit deosebit de sensibili la culoarea roşie a pixului dim mâna profesorului, ceea ce-i duce, inevitabil, la blocarea minţii şi ruginirea memoriei,

Oamenii-s bătuţi de soartă înc-o dată, că se poartă !

   Aflu cu stupoare - nu contează de unde, sursă sigură - că persoanele cu venituri mici din judeţul Hunedoara nu vor mai primi făină şi ulei de la Uniunea Europeană. Motivul ? Nerespectarea obligaţiilor contractuale ale firmei VI EM Corporation EOOD din Bulgaria, firma fiind câştigătoarea licitaţiei pentru furnizarea acestor produse. Vestea este neplăcută din două mari şi late motive: primul, fireşte, e acela că sărmanii pensionari cu venitul mic şi foarte mic iar au fost marginalizaţi, aşa cum ne-au obişnuit şi cum i-a obişnuit autorităţile în ultimii douăzeci de ani, şi al doilea - faptul că licitaţia pentru banii de la U.E. a fost câştigată de o firmă, obscură pentru noi, din străinătate.

Artera timpului: Privire asupra învăţământului

Artera timpului: Privire asupra învăţământului

Privire asupra învăţământului

   Am spus mai demult că nimic nu poate să mă mai mire pe lumea asta. Şi pentru o vreme, chiar aşa a şi fost. Nu mă mai putea mira mai nimic. Însă constat că la nivel parlamentar există un munte de prostie, de prost-gust şi lipsă de bun-simţ. E cazul unei ordonanţe (deocamdată) dată de ministrul învăţământului în urmă cu puţin timp, şi care se referă la educatori şi învăţători - aceea de-a termina, în termen de şase ani o facultate.    Nu se precizează ce fel de facultate, în ce domeniu - atât, e musai să ai facultate pentru ca să "educi" preşcolarii şi şcolarii. Pentru o mai bună înţelegere a absurdităţii acestei ordonanţe, trebuie precizat că, până acum, pentru a deveni educator (sau educatoare - la grădiniţă, aşa cum eram obişnuiţi şi aşa cum ne-am născut) sau învăţător, era suficient să fii absolvent al unui Institut Pedagogic, posesor al Diplomei de absolvire şi al Certificatului care te califica direct în această meserie prea puţin apreciată şi foarte puţin preţuită.

În ziarul "Hunedoara mea" jurnalistul Mihai Radic ne spune:

Sergiu Nicolaescu sau ceea ce n-ar trebui să ne intereseze

     Sergiu Nicolaescu - personalitatea controversată a acestui început de an, pe posturi publice de televiziune care sunt renumite pentru discuţii ce caută adevărul, un fel de investigaţii mediate ale faptelor unor oameni celebri, a plecat dintre noi lăsând, aşa cum ne-a obişnuit în filmele sale, un suspans dureros, un suspans care se va amortiza cu timpul, dar care, în aceste momente, ne dă senzaţia de gol spiritual şi care, pe oamenii care posedă o doză decentă de bun-simţ, îi face să se ruşineze sau, în cel mai rău caz, le dă o stare de inconfort, o stare de proastă dispoziţie. Nu mai este nevoie să prezentăm creaţia omului care a fost Sergiu Nicolaescu. Am făcut-o atunci când vestea morţii sale ne-a surprins, atunci când aceste comentarii televizate încă nu existau, şi nu existau nici declaraţiile publice negative ale unor foşti colegi, ale unor foşti colaboratori, ale criticilor de film puşi pe desfiinţat;

Moartea maestrului Sergiu Nicolaescu

   Începând de astăzi, începutul noului an 2013 este trist. Omul care ne-a adus în case filmul românesc, cel care ne-a învăţat istorie, părintele spiritual al cinematografiei autohtone a plecat dintre noi.

     Ne-a ţinut cu sufletul la gură la filmul "Pistruiatul", şi cu toate criticile care i s-au adus, a fost şi va rămâne veşnic un clasic al celei de-a şaptea arte.