Am spus mai demult că nimic nu poate să mă mai mire pe lumea asta. Şi pentru o vreme, chiar aşa a şi fost. Nu mă mai putea mira mai nimic. Însă constat că la nivel parlamentar există un munte de prostie, de prost-gust şi lipsă de bun-simţ. E cazul unei ordonanţe (deocamdată) dată de ministrul învăţământului în urmă cu puţin timp, şi care se referă la educatori şi învăţători - aceea de-a termina, în termen de şase ani o facultate. Nu se precizează ce fel de facultate, în ce domeniu - atât, e musai să ai facultate pentru ca să "educi" preşcolarii şi şcolarii. Pentru o mai bună înţelegere a absurdităţii acestei ordonanţe, trebuie precizat că, până acum, pentru a deveni educator (sau educatoare - la grădiniţă, aşa cum eram obişnuiţi şi aşa cum ne-am născut) sau învăţător, era suficient să fii absolvent al unui Institut Pedagogic, posesor al Diplomei de absolvire şi al Certificatului care te califica direct în această meserie prea puţin apreciată şi foarte puţin preţuită.
"Potrivit preşedintelui Sindicatului din Învăţământul Preuniversitar Hunedoara, Paul Rusu, situaţia nu este atât de gravă pe cât pare, însă consideră că legea este un abuz."
Oricât de mult aş vrea să cred că domnia sa, Paul Rusu, preşedintele Sindicatului din Învăţământul Preuniversitar din judeţul nostru este o valoare printre cadrele didactice, constat că greşeşte foarte mult. Abuzul este, după definiţia sa în Dex Online:
ABÚZ, abuzuri, s. n. 1. Încălcare a legalității; (concr.) faptă ilegală. ◊ Abuz de putere = delict săvârșit de cineva prin depășirea atribuțiilor sale. Abuz de încredere = înșelăciune care constă din însușirea ilegală, înstrăinarea sau refuzul de restituire a unui obiect încredințat spre păstrare sau spre utilizare. Abuz de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic. 2. Întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces. ◊ Loc. adv. Prin abuz = abuziv, exagerat. 3. (Rar) Eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc. – Din fr. abus, lat. abusus.
După cum se vede, părerea dânsului este că "legea este o faptă ilegală". La prima citire a declaraţiei domniei sale, probabil înclinăm să-i dăm dreptate dar, dacă aprofundăm semantic fraza, constatăm această eroare care i-aş permite-o unei persoane (sau unei personalităţi) dintr-un domeniu care nu are nici în clin, nici în mânecă, cu educaţia, dar de la un preşedinte - şi nu unul oarecare - ci al unei pompoase instituţii care se vrea apărătoarea educatorilor şi a învăţătorilor, am şi, noi toţi ar trebui să avem pretenţii. Pretenţii de exprimare, pretenţii de scriere, pretenţii de cunoştinţe generale cum ar fi, de exemplu, cunoaşterea definiţiei cuvintelor pe care le foloseşte în declaraţiile sale.
Prin urmare - ca să revenim, totuşi, la ale noastre - ordonanţa nu este şi nu poate fi un "abuz", ci o dovadă clară a faptului că ne conduce o turmă de ignoranţi fuduli al căror scop nu este îmbunătăţirea sistemului de învăţământ ci propunerea unor măsuri care nu pot fi încadrate în categoria "bune" ci "surprinzător de proaste".
Nu ştiu, şi nici nu mă interesează criteriile legale pentru ocuparea posturilor despre care vorbim în sistemele de învăţământ din alte ţări. Ştiu doar că România a "dat" în trecut, lumii unii dintre cei mai pregătiţi specialişti în diverse domenii, şi asta mulţumită sistemului nostru de învăţământ. Marile companii se bat pe absolvenţii instituţiilor noastre de învăţământ superior pentru că noi avem parte de educaţie bună sau foarte bună, la care au acces toate clasele sociale. Şi, de fapt, nici nu doresc copierea unui sistem din "afară" care, oricum, n-ar da rezultatele originalului; spun doar că se încearcă distrugerea a tot ceea ce ne-a mai rămas bun în ţară după preluarea puterii a acestor găşti de amatori ce s-au perindat prin Parlamentul şi Preşidenţia României şi care refuză sistematic să se maturizeze.
Până acum am asistat la modificarea denumirii educatorilor şi învăţătorilor în aceea de "institutori". O schimbare gratuită pentru că am spus, spunem şi vom spune în continuare "doamna educatoare" şi "domnul învăţător". Ar fi deplasat să auzim, de acum încolo, picii de la grădiniţă spunând "doamna profesoară", la fel cu elevii din clasele V-VIII, sau cu cei de la liceu. Şi în afară de asta, un profesor trebuie să aibă aşteptări mai mari decât să predea unei grupe de grădiniţă. Trebuie să aibă perspective mai largi şi, în altă ordine de idei, un profesor ar trebui să fie extrem de plafonat astfel încât să nu lupte pentru o catedră la o şcoală generală sau să nu-şi continue studiile; veşnic vor fi "educatoare" doar pentru doi-trei ani, timp în care nu vor acumula suficientă experienţă în educaţia celor mici. În prezent există educatoare "de-o viaţă" şi aş vrea să văd un profesor mai bun în locul lor. La fel se întâmplă şi vorbind despre învăţători.
Pentru a concluziona, dacă această ordonanţă va ajunge să fie pusă în practică, vom avea un sistem de învăţământ mai prost şi nu mai bun. Eu cred că schimbările propuse sunt absurde şi vor conduce, în timp, la întregi generaţii de ignoranţi, de oameni slab pregătiţi. Vom avea şi alte efecte negative: cea mai mare parte din infractori provin dintre cei ce n-au învăţat la şcoală. A promova acest proiect înseamnă şi majorarea drastică a numărului acestora, indiferent ce cred parlamentarii în acest moment.
Mai mult pe un ton glumeţ-amar "o zi bună" va însemna că am mai scăpat o zi fără să fim jefuiţi. Asta în cel mai bun caz. O zi bună !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu