BLESTEMUL PĂMÂNTULUI, BLESTEMUL APELOR

Ascult, cu aceeaşi atenţie ca şi anii trecuţi, ştirile venite pe calea undelor, pe internet, la televizor sau radio, despre ploi şi inundaţii. Câteodată mi se pare că sunt informat despre începutul a ceva ce înseamnă sfârşitul. Potop de ştiri despre potop. Ploaie de ştiri despre ploi.

Dar, dacă stau să mă gândesc, acelaşi sentiment de „sfârşit” îl aveam şi anul trecut, şi acum doi ani, şi cu trei ani în urmă. De fapt, în fiecare an am experimentat senzaţia neputinţei în faţa forţelor naturii dezlănţuite ca într-un blestem asupra noastră. A oamenilor. O repercusiune – se zice prin mediile populare – a necredinţei, a vinovăţiei umane. A răutăţii oamenilor reflectate de divinitatea supremă...

Personaj politic: Ramona Mănescu

Ramona Mănescu

     În pofida avertizărilor pe care oamenii de rând, anumiți politicieni şi întreaga presă le-au făcut, guvernul urmează aceeași linie de promovare a nulităților în funcţii de importanţă majoră pentru viitorul ţării noastre. Am sperat până în ultima clipă ca previziunile unora să nu se împlinească, dorind aceasta parcă împotriva evidenţei, dar guvernul continuă să dezamăgească prin numiri absurde, pe alte criterii decât acelea ale competenţelor dovedite, ale valorilor spirituale, ale consecvenţei - dacă nu încăpăţânării - de păstrare a coloanei vertebrale îndreptată spre cer şi nu încovoiată într-un mediu degradat, aşa cum este mediul politic, nu numai din România, ci de peste tot. Iluziile spulberate odată cu numirea Ramonei Mănescu la cârma sectorului de transporturi al ţării, s-au transformat într-o stare de inconfort, direct o stare de mahmureală murdară, neagră, fără starea de tranziţie a beţiei.

Furt de epoleţi cu copiuţa la-ndemână

„Vom fi iarăşi ce-am fost şi mai mult decât atât”

(Petru Rareş)

Frontispiciul ziarului partidului România Mare

Pricini pentru Sfatul Bătrânilor

     Mi-e greu să înţeleg tupeul lipsit de graniţe cu care unii semeni ai noştri încearcă – şi, uneori reuşesc – să obţină ceva ce nu este al lor. În politică, acolo unde minciuna intră în legalitate şi, zic unii (alţii fac dovadă), totul este permis, se vede treaba că primează, ca şi calitate prioritară, ba chiar etalon, exact tupeul despre care

E bine să ştim că se poate şi aşa (IX): La orizont reforma administraţiei publice

E bine să ştim că se poate şi aşa (IX)

     Potrivit informațiilor oferite de ZiuaVeche.ro, premierul Victor Ponta a ridicat la bară necesitatea unei reforme serioase în administrația publică în ceea ce privește salarizarea. Prin reforma la care se referea premierul se vor modifica salariile bugetarilor, iar la stabilirea plafoanelor de încadrare se vor avea în vedere alte criterii decât cele valabile în prezent.

     „Eu mi-am dorit să dau speranţe celor care muncesc bine şi care sunt plătiți prost, sau care nu pot să fie răsplătiţi, promovaţi. În acelaşi timp, cu siguranţă, am dat şi fiori celor care stau bine mersi în funcţii de foarte mulţi ani şi nu poţi nici să-i dai afară, nici să le tai salariul, că te dau în judecată şi câştigă. Eu simt nevoia ca în 2013, cu sprijinul politic pe care îl are USL – dar nu doar cu USL, ci şi cu alte partide din Parlament – cu această stabilitate politică şi economică pe care o avem, să facem o reformă serioasă a administraţiei publice, o reformă pe care nu a mai făcut-o un guvern înainte din diverse motive – nu le mai deschidem acum – în aşa fel încât fiecare instituţie, fie că vorbim de primărie, vorbim de un minister, de o autoritate, să pună alte criterii în momentul în care are bugetul de cheltuieli de personal, că acum îl primeşte pe nişte criterii stabilite de foarte mult [timp] (n.a.), câţi oameni, fiecare câţi bani poate să primească.

     Eu cred că putem să facem o schimbare radicală şi să dăm mult mai multă flexibilitate şi, dacă vreţi, criterii manageriale, la momentul la care primeşti bugetul de cheltuieli de personal, să poţi să dai un salariu mai mic celui care nu munceşte destul sau eventual chiar să îl concediezi,

Lumina şi întunericul în momente de tristeţe

Virgil-Liviu Sabău, reporter "Vorba"

     „Oricât de bine ar merge lucrurile la un moment dat, se poate întâmpla ceva care să dea lucrurile peste cap” spune una din legile lui Murphy. Nu se poate să rămâi mut şi surd atunci când 18 persoane mor într-un stupid incident petrecut în Muntenegru. Este de neimaginat tragedia prin care trec familiile celor ce şi-au pierdut viaţa acolo, este de neexprimat în cuvinte câte vise, proiecte, câte iluzii s-au spulberat în fracţiunea de secundă de care a fost nevoie pentru ca toate aceste vieţi omeneşti să-şi piardă continuitatea şi să treacă în neantul nefiinţei. Mi-e greu să-mi imaginez întunericul celor ce-au murit şi iluzia de lumină a celor care au

A fost… Eminescu…

Virgil-Liviu Sabău (reporter "Vorba" Orăştie)

A fost… Eminescu…

      Atunci când plopii îşi flutură coamele în bătaia unui vânt de primăvară-vară şi, de-acolo, de la înălţimea lor, ne privesc superior, cu aer de nemurire, atunci când îţi deschizi paginile galbene, cu flori presate şi urma întipărită galben-aurie, a caietului cu amintiri adolescentine, atunci când lacrima unui fior necunoscut începe să crească nestingherită, cu toate împotrivirile noastre, şi creşte, creşte, creşte, plăcut şi dureros către inimă, atunci când răsare lumina în ochii celor ce ne-au dat viaţă, atunci când ne trezim, dimineaţa, mângâiaţi de strălucirea firavă a soarelui abia răsărit şi ne mirăm de distanţele Universului simţind în stomac un gol cam de mărimea lui… sau aproape atât, atunci când suntem mâhniţi şi ne doare până în străfundul sufletului de cât de lipsiţi de sentimente sunt diriguitorii lumii şi constructorii marilor afaceri, atunci când…

     Sunt o mie de motive să ne gândim la Eminescu. Şi dacă nu o facem zilnic, pierdem ceva din splendoarea vieţii, pierdem cel mai de preţ dar al vieţii: contemplarea a tot ce e frumos a tot ce bun şi cald pe acest pământ. Dacă nu o facem zilnic rămânem plafonaţi, rămânem mai neştiutori, rămânem mai neînsemnaţi în spaţiul dintre noi, simple obiecte ce umplu ceva ce nici măcar nu sunt în stare să înţeleagă; dacă nu reuşim să ne gândim la Eminescu e de înţeles că suntem copleşiţi de micimea sufletelor noastre, că suntem mai puţin vii, mai puţin… oameni.

Să mai vorbim şi de bine

Virgil-Liviu Sabău (reporter "Vorba" Orăştie)

Să mai vorbim şi de bine

 La câte se întâmplă în ţară nu ne-am putea aştepta la nimic bun. Chiar dacă nu se referă la un viitor apropiat, Ministerul Educaţiei ne rezervă ceva mai plăcut pentru anul 2015. Este vorba despre un protocol de colaborare încheiat cu Ministerul pentru Societatea Informaţională şi cu Intel Corporation, protocol ce prevede ca fiecare elev şi fiecare profesor să dispună, în instituţia de învăţământ, de propriul său calculator. Programul ce urmează a fi implementat până în 2015, Învăţământ 1:1 (un copil – un calculator, un profesor – un calculator) presupune identificarea căilor prin care se poate ajunge la acest nivel în şcolile româneşti, iar Intel se angajează să ofere sprijin de specialitate Guvernului pentru îndeplinirea sa.