2013: La mulţi ani !

La mulţi ani în 2013

Multă, multă fericire şi sănătate !

O frumuseţe desăvârşită

   Încă nu mă pot despărţi de amintirile din vremea copilăriei; Crăciunul şi Anul Nou au printre ele un loc aparte. Era altfel în vremurile acelea - anii '74-'75 - şi parcă mă văd abia aşteptând să apară noile serii ale almanahurilor, publicaţii care puneau pecetea pe anul ce se încheia şi-l prefigurau pe cel nou. Din momentul în care prindeam în mână un exemplar nu-l mai lăsam decât atunci când ştiam aproape pe de rost tot ce se afla între coperţile acelea cu miros de tipar proaspăt între file.

Acest număr al Almanahului "Flacăra" l-am citit din  bibliotecă. Păi, fireşte, când a apărut aveam vreo trei ani şi două-trei luni !

Nivel 13 - Nu şi da

Nivel 13 - Nu şi da

Asculta mai multe audio pop

Compozitor: "Efendi" Călin Ciama;
Versuri: Virgil-Liviu Sabău;
Colaborator: Cosmin Ciorogaru.

Această piesă şi-a aşteptat rândul timp de 20 de ani. Iat-o şi pe Youtube:

Brad natural sau artificial ?

Între brad "natural" şi brad "artificial" este o dispută care a început o dată cu descoperirea bradului sintetic şi care va termina în momentul în care va dispărea ori se va interzice legal utilizarea bradului viu. Ştiu că în momentul de faţă o asemenea măsură - de interzicere a bradului-brad de Crăciun - poate părea deplasată, abuzivă, o sfidare la adresa culturii româneşti, a obiceiurilor noastre, a folclorului şi a tot ce înseamnă spirit de Crăciun. Dar dacă privim la nivel macro - naţional - prin prisma populaţiei raportată la suprafaţa împădurită cu brad, dacă ţinem cont că pentru un brad de Crăciun se sacrifică numai puieţii, şi de ritmul în care se refac aceştia descoperim că vom rămâne fără... brazi. Nu sunt ceea ce se numeşte un susţinător al ecologismului, nici nu lucrez în domeniul silvic şi nici nu am studii de specialitate, dar rezultatul îmi apare limpede ca apa de munte şi fără nici o îndoială.

Dintotdeauna au existat braconieri şi întotdeauna va fi măcar unul, nu de sămânţă, ci ca să nu se piardă criteriul de apreciere. Nu se pune problema de-a stârpi braconajul ci de a-l controla şi menţine în cote acceptabile. Îmi place să merg pe munte şi ştiu că ţara asta, România, are resurse de frumuseţe naturală incomensurabile şi faţă de care suntem indiferenţi, prin atitudinea pe care-o adoptăm şi prin preţuirea arătată acesteia; mă refer la legislaţia existentă şi la aplicabilitatea ei, la cât de interpretabilă este şi simplitatea labirintului prin care se poate ajunge la evitarea sa.

Ştiu, şi în proporţie de 10 % dau dreptate celor care susţin continuitatea obiceiurilor de Crăciun. Numai că nu pot să nu mă întreb ce se va întâmpla atunci când, poate din cu totul şi cu totul alte motive, specia numită "brad" va dispărea din flora României ? Cum ne vom motiva eşecul ? Ca specie umană nimeni nu ne va trage la răspundere, dar este vorba despre pierdere. Este vorba despre regenerarea oxigenului, despre menţinerea echilibrului în natură - echilibru deja afectat de fumul furnalelor, de accidentele biologice şi despre multe alte elemente distrugătoare - şi de efectele pe care le vom resimţi. Şi privind din punctul de vedere al speciei umane, putem spune că natura va avea grijă să ne adapteze vieţii rezultate, indivizii puternici şi sănătoşi ai speciei vor supravieţui dezastrului.

Mai este o săptămână şi Moş Crăciun va aluneca lin într-o noapte pe hornul casei pentru a face cadouri celor mari şi celor mici, fetiţe şi băieţei frumoşi sau nu, cuminţi sau... nu, să fim serioşi, cuminţenia n-a fost niciodată un motiv pentru care să primim sau să nu primim cadouri, sau ce fel de cadouri primim de la Moşul ! Şi, odată ce-a ajuns jos, în faţa brăduţului artificial împodobit, sunt în stare să pun pariu pe ce vreţi voi că nu se va duce înapoi cu tolba plină, fără să şi-o deşerte jos, sub braţele de plastic ale bradului. Va ofta, fireşte, nostalgic şi şugubăţ, va ridica din umeri, parcă vrând să spună: "Asta e problema ? Nu-i nimic. Intenţia contează..."

Într-adevăr, printre altele, spiritul Crăciunului înseamnă şi miros de brad proaspăt, dar, altfel spus, bradul este un simbol. Contează ideea. Contează darurile şi iniţiativa, bunătatea, belşugul, veselia. Sărbători fericite !

Virgil-Liviu Sabău

Orăştie

Vine Crăciunul !

Turnuleţele de fildeş se află în renovare după ultimul război. Le ştim, fiecare dintre noi le-a visat nopţi întregi, le vedeam aievea cu ochii deschişi larg şi somnoroşi. Acum aşteptăm să vedem dacă am rezolvat ceva din grămăjoara de puncte şi subpuncte prevăzute în (alta) grămăjoara de petiţii. Între timp continuăm să visăm la toate astea. Cu ochii închişi şi sufletul la gura rece a sobei în care mocnesc a moarte ultimii tăciuni politici. Şi trosniturile s-au domolit până la tăcere. Din când în când, câte un vreasc se apucă să mârâie, însă fără ecou, slab şi nebăgat în seamă.

46 de ani de la moartea lui Walt Disney

 Walter Elias Disney (n. 5 decembrie, 1901 - d. 15 decembrie, 1966) a fost un regizor, producător, animator, scenarist și antreprenor american , câștigător de 22 de ori al premiilor Oscar. Numele său este unul comun în orice casă americană și este cunoscut chiar și în rândul copiilor.
El a fost fiul Florei și al lui Elias Disney și a avut trei frați și o surioară. Fiind co-fondator (alături de fratele său, Roy O. Disney) al studioului Walt Disney Productions, Walt a devenit unul din cei mai cunoscuți producători de film din lume. Compania sa, cunoscută acum sub numele de The Walt Disney Company, are venituri anuale de peste 30 de miliarde de dolari.

Achim Nica s-a stins din viaţă

Achim Nica (1930-2012)

          Vineri dimineaţă (23 noiembrie 2012), la ora 6:00 încă un artist a părăsit această lume. Interpret cu precădere al doinelor bănăţene, mesager al cântecului popular bănăţean, Achim Nica ar fi împlinit 83 de ani în 20 ianuarie.
          Diagnosticat fiind cu cancer - boală necruţătoare - având ca antecedent o operaţie chirurgicală pe cord, Achim Nica s-a stins la Spitalul din Caransebeş fără ca medicii să mai poată interveni.

Alegeri, alegeri…

În loc de mire vedem CLASA POLITICĂ şi în locul miresei însuşi POPORUL.

Ca la fiecare alegeri, ne pomenim mereu în aceeaşi situaţie: nu ştim cu cine să mergem, cui să-i acordăm încrederea, toţi candidaţii par nişte mieluşei, drăgălaşi şi cuminţi, ne încântă cu promisiunile lor, şi avem momente în care ne lăsăm duşi de vrăjile discursurilor ca de valurile mării pe litoral. Apar dileme, puncte de vedere, facem scenarii frumoase sau, dimpotrivă, de coşmar, discutăm în contradictoriu până la ceartă şi scandal şi, când să ajungem la un rezultat acceptabil, vine altcineva cu un nou argument “tare” şi ne dă iar peste cap. Fiecare ar vrea să împace şi capra şi varza, adică să voteze cu acela care care corespunde cel mai mult cu imaginea politicianului ideal, politician care, evident, nu există.

Aşa a fost şi la alegerile trecute, aşa a fost şi la alegerile dinaintea lor şi cred că aşa a fost dintotdeauna. Mai frecvent am mers pe ideea că, dacă alegem pe un altul – ăsta va veni flămând şi fură şi ce-a mai rămas moştenire de la predecesorii săi – mai bine să-l lăsăm încă un mandat tot pe actualul ! Din experienţa acumulată de elector de-a lungul timpului această judecată s-a dovedit a fi eronată.
Păi chiar e dificil dacă stai să te gândeşti că electoratul nu are cum şi nici de unde să-i cunoască pe candidaţi; În acceptul poporului candidaţii sunt persoanele împinse în faţă de formaţiunile politice. Candidaţii independenţi, de obicei sunt oameni hotărâţi, gata să facă sacrificii, oameni de afaceri prosperi (…), inteligenţi, credibili, titraţi, etc. Asta până să ajungă acolo, sus, la căldurică. Odată ce se văd în poziţii strategice şi conştientizează cât de mult ar putea câştiga pe lângă indemnizaţiile aferente, nu rezistă tentaţiilor. Cedează, aşa cum cedează copiii când văd dulciuri.
Şi-atunci, ce e de făcut ? Cum ar trebui să procedăm pentru a găsi persoana potrivită pentru a ne reprezenta în cel mai înalt for al ţării ?
Mai mult ca niciodată înclin să cred că politica nu este altceva decât un joc de loz în plic, o tombolă în care nu contează criteriile pe care te bazezi, ci hazardul. Alegerile şi căsătoria se aseamănă între ele şi, amîndouă cu loteria. Ai noroc, ai câştigat. N-ai noroc, mai încerci. Sau ca la promoţii.